Nulla regula sine exceptione (lat. „Nici o regulă fără excepție”) – Expresia vine din dreptul roman, unde excepția era un mijloc de apărare. Reclamantul formulează o pretenție. Aceasta este regula. Pîrîtul invocă un fapt accesoriu, prin care neagă pretenția reclamantului. Aceasta e excepția. Deci, orice regulă cu excepțiile ei. De unde, mai tîrziu, a rezultat și versiunea: „Excepțiile confirmă regula.” ȘT.